Crestinism, sinucidere si sensul acestei vieti 

Horia G. Plugaru

2004

         Introducere

         O celebra critica crestina la adresa ateismului consta în a spune ca cine nu crede în existenta lui Dumnezeu nu are de ce sa traiasca - viata acestei persoane fiind absurda, fara sens - în timp ce daca Dumnezeu exista, atunci viata noastra prezenta trebuie si merita sa fie traita. Din moment ce crestinismul are acest avantaj fata de ateism, cei mai multi crestini continua, ateistii ar trebui sa accepte crestinismul.
         În acest articol prezint un contra-argument fata de amintita critica. Sa numim contra-argumentul "ASC". Folosind ASC voi arata ca de fapt crestinismul duce la sinucidere, abandonul total al acestei vieti. E clar ca daca am dreptate, amintita critica la adresa ateismului pica mizerabil: chiar daca am presupune de dragul argumentului ca ateistul nu are un motiv bun pentru a trai viata prezenta, asta nu înseamna ca ar trebui sa adere la crestinism pentru a avea un motiv bun sa o traiasca. Rezulta ca în ciuda amintitului argument crestin, ateistul e justificat sa îsi mentina pozitia de negare a existentei lui Dumnezeu.
         Desi lucrarea se adreseaza cu prioritate ateistilor, este posibil ca ea sa fie citita si de crestini. De aceea tin sa precizez ca e foarte important de înteles ca eu nu îi încurajez sa se sinucida. Unicul meu scop aici este sa întaresc rezonabilitatea pozitiei ateiste, nu sa îi determin pe crestini sa îsi abandoneze viata. De preferat ar fi ca acestia sa vada în prezenta lucrare un (nou) motiv de a medita serios la acceptabilitatea si rezonabilitatea credintei crestine, avand în vedere consecintele extreme pe care aceasta le are.
         Voi face mai întâi unele observatii preliminare. Este util sa le avem în minte în timp ce citim restul articolului. Prezint apoi ASC, contra-argumentul meu la atacul crestin fata de ateism mentionat mai sus. În sfârsit, apar ASC contra 15 obiectii.

         Observatii preliminare

         a) "Ar trebui-ul" din ASC înseamna "dezirabilitate puternica", nu neaparat "datorie morala".
         b) Printre altele, a fi crestin înseamna: sa îl iubesti pe Dumnezeu în mod maximal si sa crezi în realitatea unei existente dupa moartea fizica si a raiului - un loc de fericire infinita în care cei care au murit (si respectat poruncile divine) vor trai în eternitate.
         c) Prin sinucidere înteleg "actul intentionat de a-ti lua viata". Daca unii cred ca trebuie sa specific în definitia sinuciderii ca intentionalitatea este cea de a muri, atunci fie. Teza sustinuta în aceasta lucrare nu este afectata de aceasta precizare.
         d) În unele raspunsuri date obiectiilor contra ASC, voi ataca idei pe care unii cititori e posibil sa le considere esentiale pentru credinta crestina. De exemplu, în raspunsul (1) dat la O2, neg plauzabilitatea apararii bazate pe test date de crestini în fata problemei raului iar in raspunsul (1) dat la O4 combat plauzabilitatea existentei unui plan divin pentru aceasta lume. Un critic s-ar putea întreba daca ce am spus în introducere mai e corect în aceste circumstante. S-ar parea ca eu intentionez mai degraba sa arat ca dogma crestina e construita pe temeiuri subrede în loc de a arata ca ea duce la sinucidere.
         Aceasta observatie nu pune în pericol coerenta demersului meu anuntat în introducere din cel putin doua motive.
         Primul, acele idei nu sunt esentiale crestinismului si deci nici combaterea lor nu loveste în dogma crestina ca atare. Într-adevar, pe lânga teodiceea testului, de exemplu, mai exista teodiceea liberului arbitru, cea a scopului necunoscut (conform careia Dumnezeu are un motiv bun pentru a permite existenţa raului dar pe care noi, fiind limitaţi cognitiv, nu îl putem înţelege), a pedepsei (raul este o pedeapsa pentru pacatele oamenilor), cea bazata pe viaţa de apoi (oamenii vor fi compensaţi în Rai pentru relele pe care le traiesc în prezent), cea a armoniei ultime (raul este necesar pentru a putea exista un bine mai mare), a avertismentului (Dumnezeu foloseşte raul pentru a-i avertiza pe oameni ca trebuie sa-şi schimbe caile pacatoase) şi altele, toate fiind compatibile în sine cu sinuciderea unui creştin.
         La fel şi pentru cazul ideii cu planul divin pentru lume. Exista şi alte teorii creştine cu privire la rostul vieţii noastre prezente, ca de exemplu cea bazata pe ideea ca Dumnezeu ne-a creat doar pentru a-l venera şi a-şi arata mila faţa de noi mântuindu-ne, fara a fi aici vorba de vreun plan divin ca cel amintit. Aceasta este compatibila cu sinuciderea creştinilor, dupa cum sugerez în raspunsul (3) dat la O1. Este relevant în acest sens şi faptul ca nu toţi creştinii accepta existenţa unui asemenea plan, ci numai protestanţii. Sa presupunem insa ca acest prim motiv pica.
         Al doilea motiv, raspunsurile mele la obiectiile fata de ASC ce constau în asemenea atacuri fata de articole de credinta crestina nu sunt esentiale pentru reusita demersului meu prezent. Astfel, în caz ca pun cu adevarat în pericol coerenta argumentarii mele, ele pot fi eliminate fara pierderi fundamentale. Într-adevar, pe lânga fiecare din raspunsurile amintite date la O2 respectiv O4 mai am doua raspunsuri care pot functiona independent contra acestor obiectii.
         e) În lucrare "C" va desemna "o persoana care accepta si crede în dogma crestina".

         Contra-argumentul

         ASC:

         P1: Din moment ce crestinii îl iubesc maximal pe Dumnezeu (Marcu 12:28-30), rezulta ca cea mai intensa dorinta a lor este sa fie cât mai aproape de Dumnezeu pe cat e posibil.
         P2: În existenta lor prezenta, crestinii nu sunt cât se poate de aproape de Dumnezeu pe cât e posibil.
         P3: Dar daca mor si ajung în rai, atunci ei vor fi cât se poate de aproape de Dumnezeu pe cât e posibil.
         P4: Fiecare persoana doreste sa-si satisfaca cea mai intensa dorinta cât se poate de repede.
         C1: Asadar, crestinii ar trebui sa-si doreasca sa moara cat mai repede.
         P5: Crestinii vor muri cât mai repede daca se vor sinucide cât mai repede posibil.
         P6: Nu e nimic incoerent între a fi crestin si a te sinucide.
         C2: Asadar, crestinii ar trebui sa se sinucida cât mai repede posibil.

         Obiectii si raspunsuri

         Majoritatea obiectilor (O1-O12) sunt îndreptate contra P6, încercând sa arate ca un C care se sinucide nu va fi admis în rai. Numai ultimele 3 obiectii sunt diferite. Voi arata însa ca toate obiectiile fata de ASC pica.

         O1: Viata e un dar de la Dumnezeu iar oamenii sunt proprietatea lui. Deci noi nu ar trebui sa o distrugem. Numai Dumnezeu are acest drept. De aceea C va comite un pacat serios si nu va ajunge în rai lânga Dumnezeu.
         Raspuns:
         (1) Doar pentru ca ne-a creat nu înseamna ca noi suntem proprietatea lui. Parintii mei m-au creat dar nu sunt proprietatea lor. În general, faptul ca persoana X naste persoana Y nu înseamna ca Y e proprietatea lui X în acelasi sens în care o bucata de pamânt e proprietatea cuiva. Detinatorul unei portiuni de teren poate face ce vrea cu acesta - sa construiasca sau sa planteze ce vrea pe el, sa-l doneze, vânda daca si cui doreste etc. - dar un parinte nu are asemenea drepturi în privinta copilului sau. De pilda, nu îl poate vinde si ar fi la fel de imoral din partea parintelui sa îl determine pe copil sa faca ce vrea parintele. O asemenea gândire poate fi potrivita pentru un proprietar de sclavi, dar e admis azi pe scara larga ca sclavia e o practica extrem de imorala.
         În plus, nici faptul ca viata noastra e un dar de la Dumnezeu nu justifica O1. Dupa cum spune Edwards: "asertiunea ca Dumnezeu mi-a daruit viata nu implica faptul ca eu nu as putea dispune de ea dupa cum doresc. Un donator nu are dreptul sa-i dicteze beneficiarului ce sa faca cu darul". [1]
         A se retine deasemenea ca oamenii nu au cerut acest "dar" de la Dumnezeu si nici nu au fost macar întrebati daca îl vor. Daca ne imaginam cazul unui taran care primeste, fara a fi întrebat daca doreste sau nu, o bucata de pamânt, iar apoi este obligat de cel care i l-a dat - obligat pe temeiul ca terenul respectiv este un "cadou" - sa îl cultive numai cu un anume fel de plante, indiferent daca taranul este de acord sau nu cu acel fel anume de cultura, întelegem ca donatorul are un comportament mai degraba abuziv si nedrept decat generos. Chiar daca taranul ar avea un câstig important de pe urma cultivarii acelei plante, tot este imoral ca el sa fie obligat de donator, în conditiile date, sa i se supuna. Cu greu am putea crede ca acest "donator" este un individ moral si respectabil. Din nou asemanarea lui cu un proprietar de sclavi pare potrivita. O1 sugereaza ca Dumnezeu este asemanator acestui "donator", caz în care este dificil de înteles cum pot fi trasaturile pe care C i le acorda - omnibenevolent si moralmente perfect - reconciliate cu O1.
         În concluzie, O1 cade ca încercare de a-i împiedica pe crestini sa se sinucida urmând ASC, deoarece se bazeaza pe o viziune asupra lui Dumnezeu pe care nici un crestin nu poate fi dispus sa o adopte.
         (2) Chiar daca am asuma ca raspunsul de mai sus este neconvingator, O1 poate fi oricum atacata, deoarece nu se poate spune ca C distruge "cadoul" lui Dumnezeu, asa cum se sugereaza. Conform crestinilor, sufletul este principiul vietii si acesta e indestructibil. Cel mult, C distruge un anume tip de existenta - cea pamânteasca. Dar cum crestinii însisi cred ca existenta terestra nu este importanta în raport cu cea paradisiaca si ca ea trebuie tratata în multe privinte cu indiferenta, rezulta ca nu este o pierdere atât de mare distrugerea acestei vieti. Deci, chiar daca Dumnezeu ar avea drept de viata si de moarte asupra vietii creaturilor sale - precum sugereaza O1 - iar acest drept nu i-ar contrazice calitatile ce îi sunt atribuite de catre crestini, precum arata primul raspuns la O1 - avem motive sa credem ca obiectia de la care am plecat nu convinge ca o critica a actiunii de sinucidere a crestinilor. Aceste spuse par confirmate si de versetul Biblic Romani 14: 8, unde este scris ca "[...] Deci, fie ca traim, fie ca murim, noi suntem ai Domnului". Astfel, chiar conform Bibliei, noi nu putem distruge ceea ce este al lui Dumnezeu, dupa cum sugereaza, eronat, O1, proprietatea lui Dumnezeu asupra noastra existând chiar si dupa moarte, indiferent de cum, de ce am murit si de viata pe care am dus-o.
         (3) Sa presupunem ca raspunsurile anterioare pica. Trebuie remarcat totusi ca C se sinucide dintr-o dorinta sincera de a fi lânga Dumnezeu, din dragoste pentru Dumnezeu si, în al doilea rand, pentru cei din Rai. Chiar daca astfel C ar nesocoti cu ceva importanta data de Dumnezeu vietii pamântesti (sau altor porunci/valori) e greu de crezut ca o fiinta omnibenevolenta si atotiubitoare ar ramâne neimpresionata de actiunea lui C data fiind motivatia lui C si l-ar pedepsi sau s-ar supara cu ceva în mod serios pe acesta, refuzându-i, de exemplu, accesul in Rai.
         De retinut si ca singurul pacat de neiertat în crestinism e blasfemia (hula împotriva Sfantului Duh) - Matei: 12:31. Dar C care se sinucide nu comite un astfel de pacat de neiertat. Mai mult, Charles Stanley, doctor în teologie, scrie ca "Daca persoana care s-a sinucis a acceptat în prealabil moartea lui Isus pe cruce ca rascumparare pentru pacatele sale si i-a cerut lui Isus sa intre în viata sa, atunci acea persoana este iertata. Asigurarea absoluta a iertarii este gasita în Romani 8: 1: <<Acum dar nu este nici o osândire pentru cei ce sunt în Hristos Isus [...]>>. Daca o persoana care a facut acest pas l-a primit pe Isus ca Mântuitor, nimic nu poate schimba adevarul conform caruia, ca si copil al lui Dumnezeu, este iertat."[2]
         În sprijinul spuselor lui Stanley - conform caruia credinciosii sunt primiti de Dumnezeu în Rai chiar daca au pacatuit serios sinucigându-se - poate fi folosita afirmatia lui David L. Brown: "Regele David a comis pacatele flagrante ale adulterului si crimei. Stim însa din Romani 4:6-8 si Evrei 11:32-33 ca David a fost unul din credinciosii Vechiului Testament si ca va ajunge în Rai. Sinuciderea nu e nici mai buna nici mai rea decat adulterul."[3]

         O2: Contra raspunsului (2) la O1, viata terestra e foarte importanta deoarece Dumnezeu ne testeaza pentru a vedea daca meritam sa ajungem în Rai. Daca C se sinucide, el anuleaza acest test. Dar cum acest test este foarte important pentru Dumnezeu si pentru admiterea noastra în Rai, a-l ignora sau a te sustrage lui e un pacat serios pe care Dumnezeu îl va pedepsi.
         Raspuns:
         (1) Este greu de crezut ca viata prezenta consta într-un astfel de test. De exemplu, sa presupunem ca Dumnezeu testeaza oamenii ca sa-i separe pe cei care (asemenea lui Iov) continua sa-l venereze în ciuda suferintelor îndurate în viata, de cei care îsi abandoneaza credinta. Dar aceasta idee (teodicee) este implauzibila. În primul rând, un asemenea test pare nedrept: îi favorizeaza pe cei care au primit în copilarie o educatie religioasa temeinica în raport cu altii care ori nu au primit-o ori au avut parte de o educatie religioasa precara.
         Deasemenea, ii favorizeaza pe cei care sufera mai putin. Mai mult, ce se intampla cu cei care nu au avut deloc educatie religioasa? Pica direct testul? Este de remarcat deasemenea ca exista indivizi care au avut o educatie religioasa extrem de serioasa dar care au suferit putin in viata. A-si mentine credinta in asemenea circumstante e mult mai usor decat pentru cei care au avut o educatie religioasa precara si au suferit mult. Dumnezeu, fiind prin definitie drept, nu poate supune oamenii la asemenea teste incorecte. În al doilea rand, milioane de oameni mor prea tineri sau sunt sever retardati mintal sau nu au auzit niciodata de crestinism. Ar fi absurd ca ei sa fie testati precum O2 sugereaza.[4]
         (2) Ignorand raspunsul anterior, sa admitem ca viata aceasta este intr-adevar un test. Dumnezeu vrea sa vada cat de mult oamenii cred in el si/sau daca se comporta moral. Chiar si asa, nu vad de ce aceasta ar intra in conflict cu sinuciderea lui C. Daca C se sinucide tocmai in dorinta de a fi aproape de Dumnezeu, nu înseamna ca el este cat se poate de convins de existenta lui? Astfel, nu se poate spune ca a trecut "testul de credinta"? Merita remarcat aici si faptul ca multi crestini, protestantii, de pilda, considera ca este suficient doar sa crezi in Dumnezeu si in divinitatea lui Isus pentru a ajunge in Rai, fara a pune asadar vreun accent pe practicarea faptelor morale.
         Dar presupunand ca Dumnezeu vrea ca noi sa facem si acte morale, C se poate sinucide facand acte de mare altruism si iubire fata de ceilalti trecand astfel si "testul moralitatii". Isi poate dona averea saracilor, isi poate dona organele, se poate supune voluntar unor experimente medicale, poate participa in mod serios la actiuni foarte periculoase (cu grad foarte mare de risc) in folosul celorlalti (misiuni militare, de pompieri, de salvamont etc.) Nu in ultimul rand, el ar putea sa calatoreasca in tarile cu populatie profund indoctrinata de catre adeptii unei alte religii in incercarea de a raspandi crestinismul. Astfel, data fiind periculozitatea excesiva a actiunilor lui, C poate fi sigur ca va muri intr-un interval relativ scurt de timp dar si ca va face acte extrem de generoase si altruiste pentru ceilalti. În plus, in raspunsurile (3) si (4) date mai jos la O5, sustin ca simpla sinucidere a lui C poate avea efecte pe care acesta le considera benefice asupra celorlalti. De exemplu, ii poate atrage de partea crestinismului.
         (3) Al treilea raspuns dat la O1 poate fi dat si aici.

         O3: Contra raspunsului (3) dat la O1, daca C il iubeste pe Dumnezeu atat de mult, atunci C nu va incalca porunca/dorinta/planul lui Dumnezeu. Raspunsul (3) e asadar implauzibil.
         Raspuns:
         Trebuiesc retinute urmatoarele stari de fapt despre sinuciderea lui C in aceste conditii: unu, ea nu i-ar putea produce lui Dumnezeu nici un rau din moment ce el este perfect, omnipotent si complet independent, suveran - iar C stie aceasta; si doi, l-ar elibera pe C de sub dorinta intensa de a fi cat mai repede cat se poate de aproape de Dumnezeu.
         Chiar daca sinuciderea lui C i-ar displacea lui Dumnezeu, devotiunea totala a lui C nascuta din dragostea lui (ei) puternica pentru Dumnezeu (rezultat al urmarii celei mai importante porunci divine) in mod cert ca ii va placea. În plus, C ar putea gandi ca, nefiind decat un om supus greselii si pacatului, este foarte probabil sa pacatuiasca relativ mult de-a lungul vietii, lucru care ii va displacea lui Dumnezeu cel putin la fel de mult ca pacatul comiterii sinuciderii. De altfel, in Biblie este scris in repetate randuri ca absolut toti oamenii pacatuiesc in mod constant, insasi natura umana parand a fi predispusa in acest sens.
         Chiar daca rationamentul "nu are rost sa ma abtin de la a pacatui caci oricum o voi face in restul vietii" ar fi incorect in cazul in care C ar ramane in viata dupa comiterea respectivului pacat (incorect deoarece in acel caz C ar trebui sa incerce cat mai mult sa comita un numar minim de pacate), daca C se sinucide, pacatul de a-si lua viata le "anuleaza" pe celelate. Un crestin care se sinucide nu mai poate pacatui, caz in care nu se mai poate spune ca cele doua situatii sunt similare.

         O4: Dumnezeu are un plan pentru lume ca intreg, plan ce poate fi realizat numai daca fiecare persoana descopera si indeplineste rolul pe care Dumnezeu i l-a incredintat. Altfel spus, fiecare persoana a primit de la Dumnezeu un rol in cadrul acestui plan si fiecare trebuie sa coopereze si sa isi aduca contributia la realizarea respectivului plan, aceasta participare la realizarea planului divin fiind scopul fiecaruia in viata, rostul existentei lui. Numai Dumnezeu poate sti cand este momentul potrivit pentru C sa moara, dupa ce acesta si-a adus contributia sa la realizarea planului lui Dumnezeu. Deci C nu ar trebui sa se sinucida, deoarece ar pune in pericol realizarea planului lui Dumnezeu.
Raspuns:
         (1)
Michael Martin face o treaba excelenta criticand ideea ca un asemenea plan exista. De exemplu, el arata ca e greu de crezut ca ca Dumnezeu, care e omnipotent ar avea nevoie de cooperarea oamenilor pentru a-si atinge scopurile. Pentru multe alte probleme cu ideea din spatele O4, vezi cartea lui Martin. [5] A se vedea si raspunsurile mele la O10 de mai jos.
         (2) Sa admitem de dragul agumentului ca primul raspuns cade. Karl Britton a spus ca in mare parte numai protestantii cred in existenta unui asemenea plan precum cel amintit in O4. [6] Daca Britton are dreptate si presupunand ca ortodocsii plus catolicii nu vor adopta aceasta idee protestanta, ei ar trebui sa se sinucida indiferent de O4.
         (3) Vezi (3) dat la O1.
         O4': O variatie a obiectiei anterioare este sa se spuna ca Dumnezeu a planuit imprejurarile din viata noastra astfel incat in prezent sa fim supusi unor suferinti in scopul de a ne "purifica", de a ne cladi si cali sufletele (termenul folosit de catre adeptii acestei idei - precum John Hick - este "soul-making"). Pentru a-si dezvolta trasaturi superioare de caracter, oamenii trebuie sa aiba de-a face cu lipsuri, suferinta, dezastre naturale etc. De exemplu, pentru a exista generozitate, este nevoie de lipsa bunurilor materiale; pentru a exista acte de vitejie, este nevoie de situatii periculoase; pentru compasiune, de suferinta s.a.m.d. Astfel, fiecare dintre noi trebuie sa isi "duca crucea", sa faca fata acestor rele si suferinti. Numai Dumnezeu poate sti cand am atins nivelul satisfacator de "purificare" si deci cand suntem apti de a ajunge in Rai. Daca C isi abandoneaza viata inaintea mortii sale naturale, atunci exista pericolul ca C sa nu fie suficient de "purificat" si deci sa nu acceada in Rai.
         Raspuns:
         (1)
Principala problema cu O4' este ca sugereaza ca suferinta e buna si ca nu ar trebui sa i ne opunem. Dupa cum scrie Rachels "Daca Dumnezeu decreteaza ca noi sa suferim, de ce nu obstructionam planul lui Dumnezeu cand dam calmante pentru usurarea durerii. O fata isi rupe mana; daca numai Dumnezeu stie cat de multa durere trebuie ea sa indure, cine suntem noi sa ne opunem? […] Acest argument, ca si cel anterior, nu poate fi corect deoarece duce la consecinte pe care nici cel mai conservator ganditor religios nu le poate accepta".[7]
         (2) (2) dat la O2 are relevanta si aici. Daca trebuie sa fim purificati prin durere, de ce unii indivizi sufera clar mai putin decat altii chiar daca nu sunt cu nimic mai morali si nici nu au caractere superioare - poate din contra - fata de ceilalti?
         (3) Vezi si (3) dat la O1.

         O5: Daca C se sinucide, cei din jurul ei/lui (familie, prieteni, societate) vor fi raniti. Din moment ce C are anumite datorii fata de acestia, ar fi imoral ca C sa se sinucida si astfel sa le ignore suferinta. Iar daca suicidul lui C e moral, Dumnezeu o/il va pedepsi pe C. Vezi si Filipieni 1:24 unde Pavel nu comite suicid tocmai pentru a-si ajuta comunitatea.
         Raspuns:
         (1) Daca datoria individului de a fi util societatii si/sau prietenilor si/sau familiei este atat de importanta, nu rezulta ca individul ar trebui (in sens de datorie etica) sa se sinucida daca nu mai poate fi util acestora sau, mai rau, daca devine intretinut de (o povara pentru) acestia? Este in mod clar dificil de sustinut ambele afirmatii - "X are datoria de a ramane in viata numai sau mai ales pentru ca X poate fi util societatii" SI "X nu poate fi util societatii dar X are datoria de a ramane in viata" - in acelasi timp. Chiar daca cei din jurul lui ar avea datoria sa-l ingrijeasca pe infirm, s-ar parea ca din O5 rezulta ca infirmul are la randul lui datoria de a se sinucide, daca utilitatea sociala ar fi un principiu atat de important. Faptul ca O5 are aceasta consecinta dubioasa (ca cei nefolositori celorlalti ar avea datoria sa se sinucida), duce in mod plauzibil la o relaxare a importantei ideii de datorie a noastra fata de societate si/sau restul. Iar odata cu aceasta slabire, O5 isi pierde cu mult relevanta fata de cazul lui C. Dupa cum spunea Hume, "am dreptul sa ma sustrag societatii daca prin asta imi cauzez o mare fericire iar societatii un rau relativ mic".
         (2) Isus insusi contrazice importanta data de O5 familiei si societatii in care se afla C. El i-a incurajat pe oameni sa isi lase familia si sa il urmeze: Matei 19:29 si Luca 14:26; 18:28-30. Din moment ce C isi paraseste familia pentru a fi cat mai aproape de Dumnezeu si de Isus, rezulta ca actiunea lui e justificata chiar si de Isus.
         (3) Dupa cum am spus mai sus, presupunand ca C are intr-adevar anumite datorii fata de societate, si le poate satisface in diverse moduri (acceptand, de exemplu, sa fie supus unor experimente medicale cu scopul de a descoperi noi medicamente pentru boli actualmente incurabile sau/si donandu-si averea). Daca are datorii de alta natura, de exemplu banesti, se poate sinucide dupa ce le-a achitat. În privinta prietenilor si familiei lui C, daca si ei sunt credinciosi, nu vor fi afectati de moartea lui C din moment ce stiu ca nimic au nu i s-a intamplat - din contra, a ajuns in rai. În definitiv, multi parinti sunt de acord cu emigrarea copiilor lor in alte tari daca acolo sunt sanse mai mari pentru acestia de a se implini chiar daca stiu ca e posibil sa nu isi mai vada copiii niciodata. În plus, si ei se pot sinucide la randul lor, ajungand astfel aproape de de C in rai intr-un timp scurt. Si daca sunt necredinciosi, C ar putea crede ca luandu-si viata, i-ar putea determina sa adere la crestinism: prietenii lui, i-ar simti (mult) lipsa fiind astfel posibil (poate chiar probabil) ca ei sa accepte crestinismul in speranta ca ii vor reantalni pe pe C in rai.
         În plus, C ar putea rationa ca daca si alti crestini ar comite suicid, sinuciderea lor in masa, constituind vesti socante, ar fi reletate in intreaga lume (stim cat de repede circula asemenea vesti in mass-media). Dupa ce ar auzi aceasta stire, multi non-crestini ar putea deveni - fie si din pura curiozitate - mai interesati de a invata despre cerstinism si dogma lui de baza. Sa ne amintim acum ca multi C - daca nu chiar toti - cred ca Sfantul Duh, care exista in fiecare din noi incearca in mod constant sa ne faca sa devenim crestini. Totusi, este plauzibil sa credem ca multi non-crestini, desi experimenteaza chemarile Duhului, nu le pot identifica si recunoaste corect datorita necunoasterii lor a dogmelor esentiale ale crestinismului. Dupa cum scrie si Martin, "Imaginati-va o femeie africana din secolul al zecelea care nu are cunostinte despre crestinism si care experimenteaza Sfantul Duh. Fiind dat repertoriul ei conceptual si lingvistic, i-ar fi imposibil sa descrie experienta avuta in termeni si concepte crestine. Ea ar descrie-o in termenii familiari ei si, prin ipoteza, s-ar insela."[8]
         Dar daca un non-crestin care in urma vestii iesite din comun a sinuciderilor in masa performate de crestini s-ar apuca, fie si din pura curiozitate, sa cunoasca mai multe despre dogmele crestine, el ar putea astfel sa obtina repertoriul conceptual si lingvistic care sa ii permita identificarea corecta a trairilor provocate de Sfantul Duh, ceea ce foarte probabil ar duce, conform autorilor crestini amintiti, la adoptarea crestinismului. A se remarca ca din moment ce C crede ca acceptarea crestinismului duce la fericire eterna pe cand respingerea lui la suferinta eterna, C ar trebui sa judece ca merita sa se sinucida pentru a-i ajuta pe altii sa devina crestini, indiferent de cat de mici sunt sansele ca non-crestinii sa accepte crestinismul.
         Raspunzand acum si referirii la capitolul din Filipeni, trimitere facuta de O5, trebuie mai intai subliniat ca Pavel nu ia in vedere orice fel de seriviciu pe care l-ar putea face celorlalti, ci doar raspandirea si intarirea credintei crestine, dupa cum ne indica versetele 14 si 25. Pavel considera ca observarea martiriului sau ii va face pe ceilalti sa adere la crestinism. A se retine ca aceasta situatie inlatura din start relevanta capitolului amintit in obiectia prezenta fata de alte acte pe care C le-ar putea face in folosul comunitatii. Altfel spus, el sugereaza ca doar aceste doua actiuni (de raspandire si intarire a credintei) sunt suficient de serioase pentru a il impiedica pe C sa se sinucida, actiunile de a face alte acte caritabile nereprezentand o piedica in fata sinuciderii lui Pavel.
         Lasand la o parte aceste precizari, nu numai ca nu este deloc clar de ce capitolul amintit ar interzice sinuciderea lui C, ba chiar el pare sa confirme rationamentul lui C care se sinucide pentru a-i atrage pe altii de partea crestinismului. Daca Pavel credea ca oamenii, observand daruirea sa care a mers pana la mari sacrificii, vor deveni si mai decisi sa vesteasca cuvantul lui Dumnezeu, de ce nu ar crede ca decizia celor care recurg la sacrificiul suprem pentru a fi langa Dumnezeu nu ar avea urmari similare sau poate chiar si mai dezirabile?
         (4) Se stie ca in prezent planeta e spura-populata si ca in viitor aceasta va deveni o problema foarte serioasa. Nici nu e de mirare ca exista organizatii precum "Biserica Eutanasiei" al carei motto este: "Salveaza planeta, sinucide-te". Asadar, C luandu-si viata nu numai ca nu ar cauza vreun rau societatii, dar de fapt ar face un bine omenirii.
         (5) Multi crestini (desi nu neaparat majoritatea lor) nu (mai) au nici un rol folositor in societate - putand fi chiar o povara pentru societate - si nu (mai) au nici familie sau prieteni (sau au familii dezorganizate). De exemplu, multi oameni fara casa, ramasi pe drumuri, se afla in aceasta situatie, precum si multi crestini iesiti la pensie. Ei s-ar putea sinucide indiferent daca raspunsurile de pana acum la O5 sunt convingatoare sau nu.
         (6) Raspunsul (3) dat contra O1 poate fi folosit si aici.

         O6: Nu este natural sa te sinucizi. Fiecare ar trebui sa se iubeasca si sa fie caritabil fata de sine insusi. A-ti lua viata este ca si a-ti taia singur mana sau a-ti scoate singur ochii. (Toma d'Aquino)
         Raspuns:
         (1) Suprimarea unui instinct natural nu e neaparat gresita. Un chirurg ce devine extrem de flamand in cursul unei operatii poate fi cu siguranta scuzat daca se abtine de la a manca un sandwich cu carne". [9] Mai departe, multi crestini considera laudabil sa iti renegi unele instincte naturale foarte puternice: cel sexual, de pilda. Ei uneori ii onoreaza pe cei care care se frustreaza astfel in mod repetat numindu-i "sfinti". De ce nu ar face ceva similar si cu cei care si-ar reprima tendinta de a trai pentru a fi cat mai aproape de Dumnezeu?
         (2) Nu se poate spune ca C nu ar fi e caritabil fata de sine insusi. Nu numai ca nu isi distruge viata - ci numai pe cea prezenta - el de fapt abandoneaza viata aceasta pentru una mult mai fericita si implinita.
         (3) Vezi si (3) dat la O1.

         O7: Biblia condamna suicidul. Vezi si porunca "sa nu ucizi".
         Raspuns:
         (1) Nu e deloc clar ca Biblia condamna sinuciderea. În Biblie sunt mentionate multe sinucideri (Judecatori 9:54; 16:26-31; 1 Samuel 31:3-6 etc.) dar nici una nu e condamnata. În plus Samson - care s-a sinucis - e considerat un sfant (Evrei 1:32). E adevarat ca Sf. Augustin a pretins ca sinuciderea lui Samson a fost dictata direct de Dumnezeu si de aceea aceasta ea nu e condamnata. Totusi, Augustin nu a oferit un argument serios in sustinerea acestei asertiuni. Trecand peste asta, ne putem intreba de ce nu sunt celelalte sinucideri condamnate in Biblie? La urma urmei, chiar daca Dumnezeu a permis violul in cazul exceptional al lui Moise (Numeri 31:18; 25-27), el a condamnat detaliat aceasta practica.
         De fapt, Isus Cristos insusi, cea mai importanta figura crestina poate fi considerat un sinucigas. El s-a comportat intr-un mod care stia ca va determina autoritatile sa il condamne si execute. Deasemenea, in Ioan 10:18 Isus a spus despre viata lui "Nici un om nu mi-o ia, ci eu o dau de la mine". În Efesieni 5:25 citim: "Cristos a iubit si biserica, si s-a dat pe sine pentru ea".
         E deci greu de crezut ca sinuciderea e un pacat dupa Biblie, din moment ce Isus a comis-o si el e considerat fara pacat.
         Cat despre porunca "sa nu ucizi", neclaritatea ei e bine-cunoscuta. Unii o interpeteaza - luand in considerare masacrele poruncite de Dumnezeu in Vechiul Testament - ca insemnand "sa nu ucizi un alt evreu" sau "sa nu ucizi decat in numele lui Dumnezeu". Daca aceste interpretari sunt corecte, un non-evreu se poate sinucide. Daca o face gandindu-se la Dumnezeu, putem spune ca o face in numele si pentru gloria lui Dumnezeu.
         Altii cred ca in forma ei originala porunca era "sa nu iti ucizi aproapele". Ei isi bazeaza concluzia pe faptul ca in poruncile 7, 9 si 10 "aproapele" este repetat si ca nu avem motive bune sa credem ca in porunca 6 ar trebui sa facem o exceptie in acest sens.[10]
         În sfarsit, altii considera ca porunca nu spune "sa nu omori" ci mai degraba "sa nu comiti o crima" [Poate ca in limba romana diferenta dintre cele doua nu e suficient de clara dar in engleza este intre "thou shalt not kill" si "thou shalt not murder."] Dupa cum spune James Rachels, "A şasea porunca nu afirma, literalmente, <<Sa nu ucizi>> (<<Thou shalt not kill>>) - aceasta este o traducere greşita. O traducere mai indicata este <<Sa nu comiţi o crima>> (<<Thou shalt not murder>>), care este diferita [...]. Crima este prin definiţie o ucidere condamnabila (<<wrongful kiling>>); deci, daca nu credem ca un anume tip de ucidere este greşit, nu îl vom mai numi <<crima>>. [...] Similar, daca eutanasia este justificata, ea nu este crima, deci nu este interzisa de porunca." [11] Similar, nu putem infera pe baza poruncii ca sinuciderea e gresita. Ar trebui sa avem ratiuni independente de aceasta pentru a numi sinuciderea "crima".
         În plus, sa remarcam ca Biblia se refera in mod explicit si detaliat la omoruri. Ea diferentiaza in omor involuntar, omor din razbunare, pedeapsa cu moartea etc. dand diferite indicatii daca, cand si cum aceste actiuni ar trebui pedepsite. De pilda in cazul uciderii involuntare pedeapsa este expulzarea criminalului in anumite orase (Deut. 4:41-3; Iosua 20;21) iar in cazul crimei cu premeditare aceasta e pedeapsa capitala (Gen. 9:5-6; Exodus 21:12-14,23). În aceste circumstante faptul ca Biblia nu are nimic de spus in privinta sinuciderii e un alt motiv de a crede ca nu considera suicidul un tip de ucidere.
         Mai departe, nu e deloc clar la ce cazuri se refera aceasta porunca. La legitima aparare? La pedeapsa cu moartea? La uciderea plantelor si animalelor? Fiind date aceste obscuritati ale poruncii, cum mai putem spune ca se refera la sinucidere? În definitiv, un sinucigas nu e asemenea majoritatii criminalilor: el nu ia viata cuiva care vrea sa traiasca.
         E deasemenea important de retinut ca filosofi crestini importanti precum Aquino au considerat sinuciderea ca fiind un fel de furt nu de omor. Luandu-ne viata, spunea el, furam roprietatea lui Dumnezeu. În acest caz, a sasea porunca devine din nou inutila - suntem inapoi la O1, o obiectie diferita de O7.
         În sfarsit, sa ne amintim ca singurul motiv pe care Pavel l-a dat contra sinuciderii a fost unul similar cu O5. El nu a spus nicaieri ca se abtine de la a-si lua viata datorita celei de-a sasea porunci. Sunt deasemenea si alti autori crestini importanti care considera ca aceasta porunca e irelevanta in privinta suicidului. Landsberg, de exemplu, admite ca "Nu e nici un motiv sa credem ca Decalogul are in vedere sinuciderea." [12]
         Putem conclude cu Gerald Runkle ca "În cazul iudaismului si crestinismului nu gasim nici o revelatie in scrierile sacre cum ca sinuciderea e gresita. A ne baza exclusiv pe 'Sa nu ucizi' pare o greseala strategica in lumina tuturor exceptiilor pe care evreii si crestinii au fost de acord sa le faca."[13]
         Lasand aceste raspunsuri la o parte, Biblia justifica cu claritate suicidul cand acesta are urmari pozitive pentru ceilalti. În Ioan 15:13 citim: "Nu este mai mare dragoste decat sa-si dea cineva viata pentru prietenii sai". În (2) dat la O2 si (3), (4) date la O5 am aratat cum sinuciderea lui C are din punctul de vedere al lui C rezultate foarte bune pentru ceilalti.
         (2)Vezi si (3) dat la O1.

         O8: Cei care se sinucid isi degradeaza umanitatea tratandu-se ca pe niste lucruri. (Kant)
         Raspuns:
         (1) Îi tratez pe oameni ca nişte lucruri şi îi umilesc daca îi domin atât de autoritar încât îi oblig sa faca automat numai ce vreau eu. În acest caz se poate spune ca într-adevar nu am nici o consideraţie pentru demnitatea şi mândria lor. Dar daca C se sinucide pentru a fi mai aproape de cea mai perfecta fiinţa posibila, (de cei apropiaţi din Rai) şi, în al doilea rând, pentru a fi cât se poate de fericit, cu greu se poate spune ca C nu îşi respecta demnitatea şi valoarea. Vezi si (2) dat la O6.
         (2)Sa presupunem ca (1) cade. Multi ganditori crestini respectati (Augustin, Calvin, Barth etc.) considera ca omul e prin excelenta depravat moral si nimic altceva decat un pacatos netrbnic. Cei care sunt de acord cu aceasta viziune se pot sinucide chiar daca accepta O8 din moment ce cred ca demnitatea si mandria lor nu sunt importante.
         (3)Vezi si (3) dat la O1.
         O9: Cei care se sinucid nu mai pot face fapte morale. Dar e de datoria noastra sa face astfel de fapte. (Kant)
         Raspuns:
         (1)
Dupa cum am spus, dorindu-si sa moara, C poate face acte de mare altruism si moralitate, ajutand si salvand multe vieti. Mai mult, in marea lor majoritate, aceste actiuni extrem de altruiste nu pot fi facute fara (foarte probabila) moarte a lui C.
         (2) O9 face o confizie intre 1. Trebuie sa-mi fac datoria atata timp cat sunt in viata si 2. E datoria mea sa traiesc cat mai mult posibil.[14]
         Acum probabil ca un filosof precum Kant ar replica spunand ca C ar trebui sa fie de acord cu permisivitatea oricarei sinucideri. Dar daca toti oamenii s-ar sinucide, ar rezulta sfarsitul insesi a moralitatii. În replica raspund ca dupa C, oricum va fi un sfarsit al lumii in care moralitatea va disparea de aici asa ca aceasta problema nu ar trebui sa fie una mare pentru C. Pe de alta parte, in rai, moralitatea va fi de fapt perfectionata deci din nou replica criticului nu ar trebui sa-l impresioneze prea mult pe un C.
         (3) Vezi (3) dat la O1.

         O10: Daca toti s-ar sinucide, intreaga rasa umana ar disparea lucru pe care Dumnezeu nu il doreste.
         Raspuns:
         (1) Daca am fi de acord cu O10, ar trebui sa concludem si ca a fi preot catolic e imoral din moment ce si asta ar duce la disparitia rasei umane daca toti ar adopta aceasta meserie (pozitie).
         (2) E implauzibil sa credem ca in viitorul apropiat toata lumea se va sinucide. ASC se refera numai la crestini. Dar pe langa ei, exista milioane de non-crestini care ar putea foarte bine sa perpetueze specia.
         (3) De unde stim ca disparitia umanitatii (prin sinucidere) nu face din planul lui Dumnezeu? În definitiv, crestinii repeta ca Dumnezeu lucreaza pe cai misterioase si de neînteles (de necunoscut) noua.[15]
         (4) Vezi (3) dat la O1.
         O11: Cei care se sinucid nu se pot cai pentru aceasta fapta si deci nu vor fi salvati.
         Raspuns:
         (1) O11 presupune ca suicidul e un pacata. Dar nu e clar ca asa ar fi, din moment ce toate obiectiile care au incercat sa arate asta au fost respinse.
         (2) Vezi (3) dat la O1.

         O12: Chiar daca toate obiectiile de mai sus pica, este logic posibil sa existe o obiectie valida la ASC. Deci C nu poate fi sigu(a) ca luandu-si viata va ajunge in rai.
         Raspuns:
         (1)
Nu suntem justificati sa respingem un argument doar pe motiv ca e logic posibil ca acesta sa fie eronat.
         (2) E deasemenea logic posibil ca numai crestinii care se sinucid urmand ASC sa fie savati. Poate ca Dumnezeu apreciaza mai presus decat orice daruirea si credinta puternica a lui C. Acum cat de probabila sau credibuila e aceasta sugestie nu e clar. Dar e evident ca este logic posibil sa fie adevarata. Astfel, posibilitatea expusa in O12 e neutralizata de aceasta.
         O13: P4 cade. De multe ori nu ne satisfacem cele mai intense dorinte imediat pentru a ne spori placerea mai tarziu.
         Raspuns:
         Conform crestinilor, raiul e starea de fericire suprema. Ar fi deci absurd ca C sa nu se sinucida pentru a-si spori satisfactia cand va ajunge in rai.
         O14: Concluzia intermediara din ASC care spune ca "crestinii ar trebui sa-si doreasca sa moara intr-un timp cat mai scurt pentru a fi cat mai repede cat se poate de aproape de Dumnezeu" nu convinge. Marea majoritate a crestinilor considera ca raiul nu exista inca, ci ca va exista odata cu a doua venire a lui Isus pe Pamant, cand se va produce si invierea mortilor. Din moment ce crestinii nu pot grabi acesta venire (inviere), nu au de ce sa se sinucida pentru a fi cat mai repede langa Dumnezeu, caci oricum nu vor ajunge imediat dupa moarte in rai.
         Raspuns:
         (1)
Nu e clar daca majoritatea crestinilor accepta aceasta viziune asupra raiului. Dupa cum spune Michael Martin in "Is Christianity Absurd?": "În cea mai comuna teorie a existentei noastre in Rai, sufletul imaterial al unei fiinte omenesti - nu corpul - ajunge in rai la scurt timp dupa moarte. Conform acestei interpretari, raiul este considerat <<un loc>>, desi nu in spatiu si timp."[16] (sublinierea imi apartine) În plus, exista crestini care desi cred in invierea generala, considera deasemenea ca vor exista fara trup in rai pana cand aceasta inviere va avea loc.
         (2)Chiar daca majoritatea crestinilor ar adera intr-adevar la aceasta viziune asupra Raiului, ei tot ar trebui sa se sinucida pentru a fi cat mai repede cat se poate de aproape de Dumnezeu. O15 sugereaza ca crestinii care mor acum vor trebui sa astepte pana la invierea lor. Totusi, daca asa ar sta lucrurile, ar rezulta o grava nedreptate. Sa presupunem ca invierea generala va avea loc in anul 3024 en. Dar unii crestini au murit in 100 en. iar altii in 2002 en. Altii vor muri in 3023 en. Daca sugestia din O15 ar fi corecta, atunci crestinii care vor muri in 3023 en. vor fi in mod evident favorizati in comparatie cu cei morti in 100 en. deoarece ei vor avea de asteptat considerabil mai putin pentru a-l intalni pe Dumnezeu. Din moment ce Dumnezeul crestinismului e prin definitie moralmente perfect si drept, el nu ar putea permite o asemenea situatie.
         Pare mult mai in acord cu justitia divina sa credem ca Dumnezeu va face in asa fel incat intervalul de timp dintre moartea lui C si invierea lui sa fie inexistent.
         De altfel, sa ne amintim ca insusi Isus i-a spus hotului 'bun' pe cruce: "Adevarat iti spun ca astazi vei fi cu Mine in Rai" (Luca 23:43), sugerand astfel ca nu va exista un interval temporal de asteptare pentru cei morti, asa cum eronat implica O14.
         În sfarsit, William Evans, inspirat dupa ce a spus Pavel in Fil. 1:23 si 2Cor. 5:1-5 scrie ca: "Experienta (mortii ca somn) prin care credinciosul trece il conduce imediat (<<at once>>) in prezenta lui Cristos. Il duce instantaneu in casa Domnului."[17][18]
         O15: Contrar premizei P2 a ASC, crestinii pot fi de pe acum cat se poate de aproape de Dumnezeu deoarece (a) Isus a zis in Luca 17:21 ca Imparatia lui Dumnezeu este in noi si (b) misticii ating uniunea cu Dumnezeu fara sa moara.
         Raspuns:
         (1)
O15 e contrazisa de Biblie. În 2Corinteni 5:6-8 sta scris: "stim ca, daca santem acasa in trup, pribegim departe de Dumnezeu", urmat de 8: "ne place mult mai mult sa parasim trupul acesta ca sa fim acasa la Domnul." Reiese clar, contra O15, ca in prezent nu suntem cat se poate de apropiati de Dumnezeu, lucru care se va intampla doar in Rai. Vezi si Filipeni 1:23. Mai mult, Zagzebski spune ca raiul "e descris in mod traditional ca fiind un loc ce include cea mai intima uniune cu Dumnezeu fara eliminarea personalitatii individuale umane (viziunea beatifica); este o stare de fericire perfecta, deasupra a orice e posibil pe Pamant".[19]
         (2) Contra O15 (a), avem motive bune sa credem ca Luca 17:21 nu e autentic, fiind o adaugire ulterioara. Paul Tobin scrie: "din pacate pentru teologi, suntem indreptatiti sa credem ca pasajul amintit nu e autentic. Isus cu greu ar fi spus Fariseilor (care sunt prezentati de-a lungul evangheliilor ca fiind inamicii sai) ca Imparatia lui Dumnezeu e in ei sau in inima lor. În plus, izolarea acestui pasaj (pentru ca nicaieri nu mai e repetata ideea unei imparatii spirituale a lui Dumnezeu) e incredibila. Mai mult, cuvintele lui Isus de putin mai jos contrazic total acest pasaj: Luca 17:24 […] de fapt Luca 17:22-37 arata venirea brusca si violenta a imparatiei. Versetul 21 nu e deci autentic[20]
         Pe langa asta, o imparatie a lui Dumnezeu ar trebui sa contina cat se poate de multa iubire pe cat e posibil pentru o fiinta umana sa contina. Dar e stiut ca dupa crestini in viata prezenta oamenii nu pot avea asemenea trasaturi divine. Numai dupa ce vor muri si vor ajunge in rai vor fi ei la fel ca Dumnezeu: 1Ioan 3:2.
         Contra (b), chiar daca misticii ating intr-adevar uniunea cu Dumnezeu, se stie ca aceste contacte sunt rare si scurte, pe cand comuniunea lor cu Dumnezeu in rai e continua si eterna. Deci chiar si pentru mistici ar fi mult mai rezonabil sa se sinucida urmand ASC. [21]


NOTE:

[1] Paul Edwards, "Suicide, ethics of" Routledge Encyclopedia of Philosophy CD-ROM.
[2] Charles Stanley, "What Does the Bible Say About Suicide?"(intouch.org/myintouch/exploring/Bible_says/simple_questions/suicide_129536.html).
[3] David Brown, "The Tragedy of Suicide" (www.logosresourcepages.org/suicide.htm).
[4] Acest raspuns e inspirat dupa Theodore Drange, Nonbelief & Evil: Two Arguments for the Nonexistence of God (Amherst, N.Y.: Prometheus Books, 1998), 7.12 si 7.24.
[5] Michael Martin, Atheism, Morality, and Meaning, (Prometheus Books, 2002); pp. 240-2.
[6] Karl Britton, The Meaning of Life (Cambridge U. Press, 1969), chap. 2.
[7] James Rachels, "Euthanasia" Matters of Life and Death, 2nd edition (Tom Regan ed.; Random House, 1986), p. 58.
[8] Michael Martin "Craig's Holy Spirit Epistemology" (www.infidels.org/library/modern/michael_martin/holy_spirit.html, 1998), Section 3.
[9] Edwards, "Suicide, Ethics of" Routledge Encyclopedia of Philosophy CD-ROM.
[10] Pentru mai multe, vezi Eduard Nielsen, The Ten Commandments in New Perspective, p. 85, 90-1. Vezi deasemenea "If Someone Commits Suicide, Can They Still Go to Heaven?" www.clarifyingchristianity.com/index.shtml; Is Suicide Murdering Yourself?
[11] James Rachels, "Euthanasia" Matters of Life and Death, 2nd edition (Tom Regan ed.; Random House, 1986), p. 56. Vezi si Frederick Edwords The Human Basis of Laws and Ethics, (www.holysmoke.org/sdhok/hum09.htm), Situation Ethics.
[12] Paul-Ludwig Landsberg, Essai sur l'experience de la mort suivi de la probleme moral du suicide, Editions du Seuil, 1951 (traducerea în romana de Mariana Vazaca, Bucuresti, Humanitas, 1992, p. 106).
[13] Gerald Runkle, Ethics: An Examination of Contemporary Moral Problems, (International Thomson Publishing, 1982), p. 158.
[14] Edwards, "Suicide, Ethics of" Routledge Encyclopedia of Philosophy CD-ROM.
[15] Aceste trei raspunsuri sunt inspirate dupa raspunsurile lui Richard Schoenig date la a 7-a obiectie fata de argumentul sau prezentat în "The Idiot's Guide to Salvation" The Humanist, January 2000, pp. 40-1.
[16] Michael Martin, "Is Christianity Absurd?" (www.infidels.org/library/modern/michael_martin/christianity_absurd.html; 2002).
[17] William Evans The Great Doctrines of the Bible (Chicago, Moody Press, 1939) p.266.
[18] O obiectie similara ar fi sa se spuna ca C nu va ajunge în rai dupa ce moare ci în purgatoriu. Sunt însa multe probleme cu aceasta replica: (1) În raspunsul (2) dat la O2 si in (3) si (4) date la O5 am aratat cum un C care se sinucide urmand ASC poate trece si de testul credintei si de cel al moralitatii. Este astfel greu de vazut de ce ar mai trebui sa ajunga si in purgatoriu. (2) Chiar daca C trebuie sa ajunga acolo C tot ar trebui sa se sinucida pentru a fi cat mai aproape de Dumnezeu cat mai repede posibil: viata prezenta a lui C pana la moartea naturala +purgatoriu > viata lui C pana la sinucidere + purgatoriu. (3) În mare parte numai catolicii cred în purgatoriu. Asadar, ceilalti crestini tot ar trebui sa se sinucida in caz ca nu vor accepta aceasta credinta catolica.
[19] Linda Zagzebski, "Heaven", Routledge Encyclopedia of Philosophy CD-ROM.
[20] Paul Tobin, "The Coming of the Kingdom" (www.geocities/paulntobin/kingdom.html).
[21] Ii sunt indatorat Profesorului Richard Schoenig (Colegiul din San Antonio) pentru comentariile lui utile asupra unei versiuni anterioare a acestui articol.