ARGUMENT

de Alexandru Mironov

Prefaţă la culegerea de texte de anticipaţie "Nici un zeu în Cosmos" (1985)

        A fost odată ca niciodată un propliopitec care hălăduia pe podişurile Africii. Şi a mai fost, cu zeci de milioane de ani în urmă, un accident - de natură încă nedesluşită - care a determinat în ADN-ul propliopitecului o mutaţie cu urmări cosmice: urmaşii lui s-au născut cu numai 46 de cromozomi în celule.
        Aşa a început, la scară planetară, giganticul marş triumfal al materiei vii către strălucitoarea raţiune.
        Urmaşii propliopitecului ating stadiul de Homo erectus. Pornesc, bipezi, în exod către toate continentele globului. Pe drum îşi îndreaptă tot mai mult coloana vertebrală şi, pe măsură ce înaintează, reflexe, imagini, sunete, mirosuri, percepţii, senzaţii ciocănesc în scoarţa lor cerebrală, o dăltuiesc, o modelează, adâncesc circumvoluţiuni, realizează sinapse, închid circuite şi, pe neobservate, apare pe scena Terrei un fenomen de-a dreptul extraordinar: primul gând. Să se fi întâmplat asta la omul de Neanderthal? Sau de Cro-Magnon? În orice caz, bipedul Homo sapiens este, de zeci de mii de ani, făptură gânditoare...
        Dar a gândi nu înseamnă neapărat a stăpâni şi spaimele pe care regnul animal le-a înscris în celulele creierului de-a lungul milioanelor de ani de evoluţie. Homo sapiens e fragil, lumea în care trăieşte este puternică şi ostilă şi, în ciuda posibilităţilor pe care le oferă inteligenţa lor, membrii speciei se vor simţi împresuraţi de duşmani care pândesc din întunericul grotelor, în frunzişul pădurilor, sub oglinda apelor. O componentă a inteligenţei, imaginaţia, evoluând, îi amplifică lui Homo sapiens starea de teamă: în copaci, stabileşte strămoşul nostru, se ascund duhuri nevăzute, în caverne trăiesc monştri, sub ape vieţuiesc şerpi gigantici iar în ceruri entităţi înspăimântătoare înghit Soarele şi Luna, nasc trăsnete, uragane, grindină, potop, aduc frigul şi arşiţa; iar, prin contrast, zei buni te pot ajuta la vânat, te apără, îţi încolţesc grăunţele în pământ, îmblânzesc ploile şi vântul. Milioane de întâmplări neînţelese pot fi astfel explicate, ţesând pentru societăţile de la începutul raţiunii mitologii fabuloase, primele religii...
        Trec secole, trec milenii, comuna primitivă se transformă în lumea antichităţii, apar alfabetul, primele scrieri, se dezvoltă ştiinţele, artele, cultura. Alături de ele, religia, devenită între timp o puternică instituţie, care oferă slujitorilor ei avantaje imense. Puterea castei preoţeşti, împreună cu ignoranţa şi confuzia din spirite, vor tulbura echilibrul şi vor frâna dezvoltarea. Ceva asemănător unei comoţii cerebrale paralizează societatea, o îngheaţă. Gânditorii, descoperitorii, geniile se răresc, sunt reduşi la tăcere sau înglobaţi în cohorta de slujbaşi ai zeilor născuţi de temeri şi de mecanismele exploatării. Urmează întunericul, o noapte a raţiunii, întinsă pe secole.
        Îl vor scutura, după veacuri irosite, Copernic, Galilei, Kepler, Tycho Brahé - ridicând fiecare priviri către imensitatea care ne înconjoară. Instituţia religiei reacţionează. Violent. Nicolai Copernic şi Giordano Bruno sunt condamnaţi la moarte, Galileo Galilei este nevoit să se dezică, Inchiziţia, prin teroare, încearcă sa înăbuşe revolta logicii... Dar Magellan şi Columb stabilesc fără putinţă de tăgadă: Pământul e rotund, un corp cosmic care circulă în infinit după legi pe care Newton şi Kepler le stabilesc matematic.
        ... S-a făcut ziuă de-a binelea. Suntem în secolul al XX-lea, veacul geneticii, epoca informaticii, vremea maşinilor şi a tehnologiilor care mişcă, pentru om, milioanele de cai putere ai industriei terestre. Societatea umană s-a însănătoşit. A ieşit din comoţia cerebrală, şi-a revenit din confuzie şi astenie, locomotivele progresului pufăie astăzi din plin pe căile cunoaşterii.
        Au mai rămas însă sechele, şi medicii societăţii se ocupă de ele. Filosofi, sociologi, psihologi, scriitori... Între aceştia din urmă, autorii de literatură de anticipaţie, cei atât de grăbiţi să-şi aducă aproape, cât mai aproape, luminile lumii viitorului. Ei au de altfel, toţi, o trăsătură comună: pentru Asimov, Harrison, Curval, Franke, Varsavski, Abe, Rogoz - autori de Science Fiction din S.U.A., Franţa, R.F.G., U.R.S.S., Japonia, România - nu mai există nici o îndoială: bineînţeles, în ceruri, nu este loc pentru zei! Dovada? În nici una dintre călătoriile făcute de pământeni - în genunile cosmosului, în adâncurile oceanului, în străfundurile conştiinţei umane - omnipotentul personaj nu apare deloc. (Nuanţă subtilă: călătoriile făcute sunt imaginare, autorii mai sus citaţi numărându-se printre corifeii genului, dar nici măcar în aceste incursiuni ale imaginaţiei personajul - şi el imaginat - pe nume Dumnezeu, Allah, Iahve, Zeus nu-şi găseşte loc.)
        Ce guvernează atunci universurile paralele ale demiurgilor literaturii S.F., literatura de anticipaţie?
        Ceva mai puternic decât orice produs al imaginaţiei: raţiunea umană. Iar promovarea acestui adevăr este, categoric, cel mai important merit al acestei literaturi, apărută datorită progreselor ştiinţei şi tehnicii, care se dezvoltă odată cu înmulţirea descoperirilor ştiinţifice şi se impregnează, inevitabil, cu concepţia materialistă compatibilă cu ştiinţele Omului: personajele ei, puternice, capabile să aprindă stele, să teleporteze planete, să transforme complet fenomenele vieţii şi mecanismele Universului - supermeni ai viitorului - sunt, toate, legate de legile naturii.
        Legi care, în imaginaţia autorilor genului, au evoluat, permiţând eliberarea din chingile gravitaţiei terestre, din barierele vitezei luminii sau ale ireversibilităţii curgerii timpului ori ale principiilor termodinamicii, dar care se constituie, totuşi, în sisteme cu logica lor internă. Puternici, dar nu atotputernici - aşa sunt eroii acestor povestiri; extraordinare, dar nu fabuloase - aşa sunt minunatele întâmplări povestite de ei...
       [...]
        Nici un zeu în Cosmos este, repetăm, o primă selecţie a unor texte neordonate după vreun criteriu, dar servind interesele educaţiei ateist-ştiinţifice folosind platforma literaturii de anticipaţie. Scriitori din diverse ţări, aparţinând unor sisteme sociale diferite, îşi dau mâna în paginile acestui volum pentru a contribui la zdruncinarea sechelelor acelei boli milenare, somnul raţiunii, cel care a născut monştrii religiei şi a stopat progresul ştiinţelor pe Terra. Fără acel mileniu de noapte, omul anului 1985 ar fi trăit astăzi pe planetele vecine ale sistemului solar - spun maeştrii anticipaţiei. Fără spaima şi respectul stupid pentru zei, raţiunea descătuşată ar fi pornit deja să ordoneze materia Galaxiei noastre. Fără supunerea oarbă în faţa instituţiilor religioase, Homo sapiens ar fi rezolvat de mult marile probleme ale contemporaneităţii: bolile, foamea, exploatarea, razboaiele.
        Un cosmos fără zei acum, astăzi - iată ce propun, în operele lor, autorii selectaţi pentru volumul de faţă, o lume fără spaime, o societate stăpânită de raţiune, contând doar pe membrii ei, pe uriaşa forţă a inteligenţei lor, pentru a călăuzi astfel nava cosmică Terra în mersul ei firesc către stele.


(înapoi la [Articole])